Mic dicţionar creştin catolic
pr. Ioan Tămaş
achizitionare: 04.03.2003; sursa: Sapientia

Institut de viaţă consacrată în care credincioşii, trăind în lume, tind la desăvărşirea iubirii şi se străduiesc să contribuie la sfinţirea lumii lucrând în interiorul ei. Institutele seculare au fost aprobate de Papa Pius al XII-lea în anul 1947. Un membru al unui institut secular nu-şi schimbă, în virtutea consacrării sale sau prin profesiunea sfaturilor evanghelice, starea canonică. Deci, dacă e vorba de un cleric secular, rămâne cleric secular, iar dacă e laic, rămâne laic. Membrii institutelor seculare nu duc viaţă comună, ci rămân în lume şi, asemenea unui ferment, se străduiesc să pătrundă toate realităţile de acolo cu spiritul evanghelic.

[ Institute de viaţă consacrată; Viaţă consacrată ]